E un naditor nelestat (un simplu arc) ce se descarca mai mult sau mai putin rapid in functie de tipul de nada folosit. In schimb prezenta lui pe linie creste suprafata pe care se exercita presiunea apei (din fizica: forta = presiunea X suprafata).
Plumbul mare, in cazul asta, stabilizeaza montura. Tipul de naditor, pe linga cit de colata e nada, poate determina cantitatea de nada eliberata in timp.
Forta cu care apa apasa pe fir si elasticitatea lansetei creaza un sistem dinamic cu oscilatii in jurul unui punct de echilibru - curentul apei nu are aceeasi valoare constant.
La tipul de momitor pe linie:
-
daca e blocat la ambele capete cantitatea de nada eliberata va fi mai mare per unitate de timp, datorita frecarii de substrat imprimate de oscilatiile mai sus amintite.
- in cazul in care nu e blocat, firul va culisa prin momitor si acea frecare de substrat va fi mai mica astfel si cantitatea de nada eliberata va fi mai mica decit in primul caz.
Pe de alta parte, in cazul al doilea, exista sansa destul de mare ca momitorul sa raminat agatat pe undeva si montura sa plece mai departe, momind un loc si avind cirligele in alt loc.
Asa ca eu prefer ca sa-l blochez la o distanta cam de 20-30 cm de capetele sale.
De aici, variantele se deschid destul de mult: cirligul deasupra momitorul sau sub momitor; legatura cu plumbul realizata cu o linie mai subtire ca in caz de agatatura sa cedeze primul (varianta de "plumb pierdut").
Greutatea plumbului asigura efectul de autointepare, pe de alta parte trebuie coroborata cu viteza curentului.
Un plumb prea usor va determina ca viteza monturii dupa aruncare pina la asezare sa fie mare, naditorul se va ciocni de substrat mai des si mai cu forta; in cazul in care substratul e pietros, riscam ca nada sa se desfaca mult prea repede datorita socurilor nadind astfel alta zona decit pescuim.
Si daca tot am scris atit pe tema ... sa continuam
Mai multe lanseuri implica mai multe sanse ca forfacul / forfacurile cirligelor sa se incurce cu linia.
Chiar daca multi nu vor fi deacord cu mine: NU neaparat diametrul de 0,14 la forfac este de preferat unui 0,30, sau unul mai lung fata de unul mai scurt,
In fapt, trebuie folosit cel mai mic diametru posibil si cu lungime aferenta astfel incit montura
sa lucreze in apa asa cum a fost gindita.
Presupunind ca pescuiesti la o specie la care timpul de asteptare e mare - poate 1 sau 2 ore intre schimburile de nada si momeala - si scoti montura din apa vezi ca-s toate incilcite si rasucite... ai cam pierdut timpul de pomana si cel mai probabil ai ratat momentul de maxima activitate a speciei respective.
Primele 2 lanseuri se fac de control, las cam 5-10 minute intre ele: verificam agataturile, comportarea nadei si momelii in timp, cum lucreaza montura. Daca e ceva in neregula se schimba sau se modifica.
Sa nu uit: un forfac facut "cirlionti", indiferent cit de usor, se schimba obligatoriu.
In general, cind plec pe apa, am 2 monturi pregatite si 4 cirlige legate cu 2 diametre diferite (2+2).
O montura este de test si in caz de agatatura la prima lansare, o am pe a doua. Cirligele sunt pregatite tot din aceleasi considerente.
In rest, adaptare la fata locului.
