Prieteni Pescari

Monstrul din Moara Doamneasca

Duminică 22 Septembrie 2019, 04:37:23 *
Bine ai venit, Vizitator. Trebuie să te autentifici sau să îți creezi un cont.
Noutăți: Vrei sa devii membru al Asociatiei Prieteni Pescari ... detalii
 
   Pagina principală   Caută Calendar Creează un cont  
Pagini: [1]   In jos
  Imprimă  
Autor Subiect: Monstrul din Moara Doamneasca  (Citit de 2219 ori)
0 Utilizatori și 1 Vizitator pe acest subiect.
pescadorul
Alevin
*
Deconectat Deconectat

Mesaje: 15


« : Luni 08 Iulie 2013, 18:56:10 »

Farurile masinii strapungeau bezna si incercam sa tin drumul taiat prin braul de arbori ce inconjura Moara Domneasca, balta pe care impreuna cu prietenii mei Mihai si Viorel am ales-o in acea zi drept tinta. Totul era sa evit santurile adanci sapate de rotile tractoarelor ce ramasesera intiparite de la ultimile ploi in pamantul acum uscat si tare ca piatra. Spatiul era cam limitat de copacii ce strajuiau poteca, crengile rupte de vant se prelingeau pe parbriz si apoi pe toata capota pana in spate racaind vopseaua.
Copilotul, Viorel, isi facea datoria … Nu vezi bolovane ca intri in gaura, trage dreapta ca ramanem atarnati pe aici, pe langa ca esti chior mai esti si tampit, ai luat carnetul de Ziua Politiei cand isi mai fac si aia pomana cu cate un handicapat… Din spate Misu se hizilea si punea paie pe foc… Asa frate fii cu ochii in patru ca prostul ne parcheaza prin rapele astea si pe urma ne pune sa-i impingem ‘tomberonul’ si am o foame de-mi vine sa-i inghit cateaua… Saba, pechineza mea rasfatata, dormea tolanita pe burta-i masiva care se legana odata cu Dacia ce scartaia din toate incheieturile pe damburile neregulate. Odata ajunsi, mi-am luat revansa pentru toate ’sfaturile’ primite pe portiunea aceea parca rupta din Raliul Africii si eram pregatit nu gluma.
Am stramutat toate hangaralele din portbagaj, plus cateaua si am colonizat locatia. Saba abia trezita se intindea si casca de-i trozneau falcile si apoi cu ochii carpiti de somn a inceput sa-si marcheze teritoriul pe care, din instinct, trebuia sa-l pazesca. Si a inceput promitator latrand ascutit catre stuful care fosnaia amenintator unduit de briza diminetii. Apoi asigurandu-se ca alti dusmani nu mai exista s-a facut covrig pe un pled si si-a continuat ‘odihna’. Noi ne-am asezat cu termosul si tigarile la indemana, lanaga Saba care deja sforaia cu constiinta impacata.
Primul si-a ales pozitia Viorel ca oricum daca nu prea prindea ne facea cu oua si cu otet ca l-am adus la locul cel mai prost de pe toata balta, ca asa pateste el todeauna cand merge cu niste boi ca noi. Si dupa ce a studiat temeinic: cum sta, cata deschidere are, daca va avea umbra… s-a asezat dar parca tot nemultumit uitandu-se chioras la locurile noastre. Apoi, s-a apucat sa-si insire toata panoplia: a inceput sa infiga, sa desfaca, sa monteze, sa descurce, sa injure, sa-si suga degetele intepate, sa injure, sa-si cresteze pantalonii si sa taie scaunul pentru a recupera carlige agatate, sa injure, sa ia la picioare rucsacul ca nu gasea bambinele, sa injure, sa ne faca albie de porci ca radem si pana s-a luminat era cu betele la apa.
In spate cerul capata nuante rosiatice parca prevestind dogoarea ce va urma peste zi. Si ca sa nu ne prinda nepregatiti ne-am grabit sa ne pozitionam si noi artileria. Apoi, aruncand cate o mana de nada langa stuf, am inceput sa-l incercam si la mal ca nu stii niciodata de unde sare pestele. Saba, trezita de forfoteala noastra ‘cantarea’ mirosurile noi ce-i inundau narile si ‘pastea’ cate un smoc de iarba ales dupa niste criterii numai de ea stiute. La un momentdat a ramas incremenita, ca un exemplar rasat de vanatoare, cu o laba in aer dupa care a inceput sa latre amenintator. Din stanga a aparut o vaca care surprinsa de harmalaie cauta speriata sursa atacului. Pechineza mai ca nu se vedea din iarba si doar faptul ca se agita o ajuta sa fie cat de cat vizibila. Cand a inteles cine o ameninta, Joiana, parca amuzata, a indreptat in joaca coarnele catre latratoarea neimblanzita care, lasand onoarea pe campul de lupta, a tulit-o rapid catre bratele mele protectoare si de aici a inceput sa urle si mai abitir, parca zicea: tine-ma ca o omor. Dupa ce au trecut si suratele cornutei am calmat amazoana patrupeda care mai maraia, din cand in cand, la ce-si aducea aminte. A inceput iar precauta sa miroasa imprejurimile iar eu mi-am vazut de ale mele.
Gasisem niste caras in stuf naravit la cocolos si cautam prin iarba momeala tocmai preparata cu miez de paine si mamaliga dar parca intrase in pamant. Nu era si pace. M-am uitat la falcile lui Misu dar statea intepenit ca ‘ganditorul’ caruia ii copiase doar pozitia. M-am apucat sa jumulesc niste paine de miez si iar freaca cu mamaliga si cu apa din balta si pune-te iar pe caras. Dupa 4-5 bobite ia de unde nu-i momeala. Acum chiar ca am intrat la idei. Se intampla ceva paranormal. Prietenii nu dadeau semne ca ar fi sesizat problemele mele. Am preparat iar amestecul dar am hotarat sa urmaresc cu coada ochiului sa vad cum se evapora. Si ca la comanda, Saba s-a prezentat pe nesimtite, a apucat cocolosul si fugi cu el in stuf unde l-a ascuns impingandu-l cu botul cat mai adanc. Colegii erau pe jos vazandu-mi fata consternata… Macar dovedeste ca are creier ceea ce la voi nu e cazul, m-am racorit eu, amuzandu-ma pana la urma caci o vedeam pentru prima data cum ascunde ‘mancarea’.
Carasii m-au lasat cu ochii-n soare asa ca am bagat halaul de bucatica sa incercam rapitorul pe langa mal ca nu era prima data cand ne salva ziua. Lansetele nu prea produceau si le-am lasat pe prumb sa dam lovitura daca pune botul vreun ‘crucisator’. Misu, daca a vazut ca pestele nu prea mananca, s-a apucat el voiniceste iar Viorel il tot testa la twister la buza stufului si a scos 2-3 strapazani rasariti de nu-i mai ajungeai la nas nici cu prajina. Eu n-aveam chef sa dau din maini asa ca am bagat pestisor la varga… Repede, minciogul, a zbierat Viorel… si-l vedeam cu se agita si trage ca apucatul. Crezand ca face ‘circ’ nici nu ne-am sinchisit ba l-am mai luat si la ‘misto’… La ce-ti trebuie mai artistule, ai prins vre-o balena?… Hai lasa-ne ca poate ai treaba si te retinem… Ba, minciogul e pentru peste nu pentru buturugi… Viorel mai avea putin si se sufoca cautand injuraturile cele mai adecvate si vazandu-l cu lanseta arc m-am dus sa vad ce dracu a agatat. Pestele fugise in stuf si el se caznea sa-l scoata la liber. Misu, vaznd ca se ingroasa gluma, a venit si el cu scula pregatita si am inceput sa-i facem galerie… Nu trage tare ca rupi firul tembelule… Bate in cotor sa-l sperii, batea-ti-as cuie in cosciug… Tine-l din scurt ma daramatule… Mai trage nitel lateral… Acuma boule ca iese… Pana la urma pestele obosit a fost tras din stuf si tarat in minciog. Era un salau adevarat care ne-a lasat cu gura cascata… Sa vezi ca asta nici nu ne mai cunoaste, i-am zis lui Mihai… Pana si Saba venise sa-l miroasa. Viorel l-a luat in brate si a fugit pe mal, in sus, de frica sa nu scape si acolo l-a bagat in juvelnic. Era ud flaesca, obosit dar fericit. Acu o sa ne povesteasca pana diseara cum a tras, cum l-a intepat, cum a fugit in stuf, cum l-a controlat, cum l-a adus… de parca noi eram cretini mintal si nu am fost de fata cand zbiera ca dementul dupa minciog.
Dupa cam a saptea varianta, din ce in ce mai greu de recunsocut de aveai impresia, din cele spuse, ca se luptase cu un rechin alb, Misu isi bagase stuf in urechi si motaia. Am prins si eu un biban la undita. Si nu era prea prapadit dar fata de monstrul din poveste… L-am bagat rusinat la pastrare si am continuat sa-l ascut pe ‘Ion Creanga dezlantuit’… Se priveau ochi in ochi, el si carnasierul din adancuri. Nimic nu prevestea ca fiara…
Memorat
Pagini: [1]   In sus
  Imprimă  
 
Schimbă forumul:  

Creat cu MySQL Creat cu PHP Powered by SMF 1.1.11 | SMF © 2006-2007, Simple Machines LLC
Traducerea în limba română © 2006-2007 www.smf.ro
Joomla Bridge by JoomlaHacks.com
Validat cu XHTML 1.0! Validat cu CSS!
Pagină creată în 0.039 secunde cu 24 cereri.

Google a vizitat aceasta pagina Ieri la 05:58:10
Copyright © 2006-2019 Prieteni Pescari
Joomla! is Free Software released under the GNU/GPL License.