Articole despre pescuit

 Ungheni. Bulboana din capatul satului, la pietroaie. Locul cel mai usor accesibil pentru orice pescar incepator in pescuitul pe o apa curgatoare cu potential. Locul unde vine toata lumea stiind ca acolo chiar daca nu prinde captura vietii, se poate distra frumos cu obleti sau chiar cu avat sau salau.
 Cu ceva timp in urma, intr-o duminica, ajungand mai tarziu acolo, gasesc toate locurile “bune” ocupate. Ei, ce sa fac, merg putin mai la vale. Dupa un timp, apare un domn care incepe sa se planga ca: “Nu vrea domnule, nu vrea”.
 Mai stam putin de vorba si il vad ca ramane cu “vorba-n gura” si arata cu degetul spre apa, chiar in dreptul nostru. Cand imi arunc privirea, la cativa metri de mal, observ intai o umbra, apoi un somn de toata frumusetea isi indoaie spatele si se scufunda.

   Esti la pescuit. La crap normal. Si langa tine sar avatii. Da multi si  mari. Si azi si la urmatoarea partida.Si sar. Si incepi sa te gandesti: da pe ei cum ii prind?. Si incepi sa citesti pe forumuri, sa intrebi printre pescari. Iar  mai citesti, iar mai intrebi. Ok. Te-ai lamurit cumva. Incropesti o lanseta de spining. Dupa buget. Si Hai dupa avat. Cu putin noroc il prinzi. Dupa vreo luna de incercari si cautari. Si incepe sa iti placa. Da chiar sa iti placa. Mult, mult de tot. Crapul a incetat sa existe. Visezi doar avat, clean, stiuca... si iar stiuca, avat si clean. Poate si salau. Sau nu. Eu fara salau. Salaul nu-mi place. Cum spuneam incropesti o laseta de spin, iti iei un fir de spin, o mulineta (cea mai mica din trusa... care seamana cu una de spin vazuta pe forum si mult laudata.) Asa. Apoi naluci. Belea. Sunt scumpe. Si multe. Si te duci la pescuit si te intorci fara ele. Ok, esti la inceput iti spui. Cumperi altele: oscilante, rotative... si poate si ceva voblere. Dupa buget din nou. La mine voblere mai putine... si oleaca mai tarziu.

"Printre fulgi de munte si picaturi de pastrav"

Evident ca un an de zile am asteptat 1 Mai.
Nu ca mi-ar fi fost dor de una din defilarile de prost gust ce s-au desfasurat si se mai intampla inca, ci pentru ca deschiderea la pastrav a devenit de ceva vreme un fruct dorit.

Nici nu aveam cum sa plec la drum fara prietenul de nadejde 13 aka Gyorg, tatal stiucilor si sperietoarea concursurilor din contemporaneitatea cea mai apropiata.
Fire noi se odihneau pe tamburi de firma si simteai parca in ele tensiunea drillurilor ce va sa fie.

Formalitatile incheiate cu oamenii in verde, tidula in poznar si p'aci ti-e drumu' spre altarul pistruiatilor.

Pregatirile se apropie de final.
Emotiile isi fac aparitia incet-incet. E vineri deja si sambata la prima ora incepe lupta. Imi recapitulez repede, la servici inca fiind, ultimele lucruri de pregatit: barca, vasle, nalucile (o multime si ceva de imprumut), ancora de barca (10 kg de plumb turnat intr-o cutie de vopsea). Intre timp vorbesc cu sotia sa-mi puna ceva de invelit in cort (saci de dormit si alte prostii… mai putin important), niste haine si glont spre apa. Deja staff-ul tehnic si o parte din concurenti erau pe malul lacului.